Romania, in pas cu Europa
Un sector energetic decarbonizat
de Lavinia Iancu
Ideea dezvoltarii unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de carbon, ca principal mecanism de abordare a schimbarilor climatice, a venit din SUA. Controversat, conceptul a trezit si mai trezeste inca destule animozitati, mai ales printre europeni, carora le-a fost impus in timpul negocierilor Protocolului de la Kyoto. Uniunea Europeana (UE) a adoptat (in 2003) sistemul de comercializare a cotelor de emisie (Emission Trading System – ETS), acesta fiind cel mai semnificativ exemplu de utilizare a unui instrument bazat pe piata pentru a aborda o problema ecologica. Ba, mai mult, UE a supralicitat, propunand un sistem de comercializare a emisiilor care ofera companiilor dintr-un stat membru posibilitatea de a comercializa emisii cu o alta societate din UE. A aparut, astfel, un instrument financiar care ingaduie comertul liber cu permise de emisii, creand astfel o piata de marfuri. Totodata sistemul ofera posibilitatea unui comert speculativ nelimitat. In conditiile in care alocarile de emisii pot fi tranzactionate liber pe piata carbonului, aceasta activitate devine o miza importanta.
Consiliul Europei a adoptat (la data de 23.04.2009) Directiva 2009/29/EC a Parlamentului European si a Consiliului de amendare a Directivei 2003/87/EC pentru imbunatatirea si extinderea schemei de comercializare a cotelor de emisii cu gaze de efect de sera. Directiva face parte din pachetul legislativ „2020 Energie - Schimbari climatice”, ce include o serie de obiective ce trebuie indeplinite pana in anul 2020, printre care se numara si reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera fata de nivelurile din anul 1990. In acest context, tara noastra a decis sa intre in Programul UE demonstrativ CCS (captarea si stocarea carbonului), guvernul adoptand Planul de actiune pentru implementarea unui proiect demonstrativ CCS in Romania. Finantarea unui asemenea proiect poate fi asigurata din fonduri europene, prin intermediul schemei EU-ETS de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de sera, mentionata anterior.
Problema care se pune in prezent este, evident, legata de pret. Cat ne costa sa ne implicam in acest program si cat ne costa daca nu o vom face? Tehnologia de captare si stocare a dioxidului de carbon este extrem de scumpa, admit specialistii, insa exista speranta ca cele 12 programe demonstrative de captare si stocare geologica a CO2, sustinute de Comisia Europeana, vor conduce la scaderea pretului tehnologiei pana in anul 2030. Avand in vedere faptul ca dupa 2020, CCS va fi declarata drept tehnologie obligatorie, probabil ca nu va fi dificil de ales. Prin urmare, ori implementam tehnologia CCS pe bani europeni, ori vom plati din buzunarul propriu.
Referitor la obiectivele impuse de Uniunea Europeana, Robin Barnett, Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, preciza recent ca „reducerea la 50% a emisiilor de carbon pana in 2050 va fi cu 70% mai scumpa fara CCS”.
Cu toate ca un proiect demonstrativ reprezinta o oportunitate si in acelasi timp o deschidere la nivel international pentru Romania, la solicitarea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, in vederea selectarii locatiei proiectului demonstrativ, au raspuns doar doua unitati!?!
