Dr. Robert M. Cutler este cercetator senior in cadrul Institutului de Studii europene, ruse si eurasiatice, la Universitatea Carleton din Ottawa. A studiat la Institutul de Tehnologie Massachusetts (diploma in Stiinte Politice), Institutul Universitar de Studii Internationale Geneva (GALLATIN FELLOW, Istorie si Politica Internationala) si la Universitatea din Michigan (doctorat Relatii Intenationale), a sustinut prelegeri in Statele Unite, Canada, Franta, Elvetia si in Rusia. Este consultant in cadrul unor institutii internationale, ONG-uri, grupuri de reflectie, pentru guverne si in sectorul privat in special in domenii precum securitatea energetica internationala si geo-economia, design organizational si analiza decizionala, imigrare si drepturile omului. De asemenea, a castigat numeroase burse, a scris pentru sase jurnale academice si este membru in consiliile editoriale ale unor reviste de stiinte politice, precum si al comitetelor executive ale unor organizatii profesionale stiintifice si de cercetare in domeniul politic.
de Lavinia Iancu

Petroleum Industry Review: Cum evaluati evolutia pietei internationale de energie, avand in vedere cererea crescuta (in Uniunea Europeana si in SUA consumul energetic a crescut cu peste 40% din 1970, in Japonia acesta s-a dublat, iar in China este de peste patru ori mai mare), dar si declinul resurselor mondiale de hidrocarburi? Care este opinia dvs. cu privire la resursele alternative? Reprezinta energia regenerabila o solutie pentru economia mondiala in perioada de criza? Dar pentru viitor?
Robert M. Cutler: Cresterea pretului energiei va constitui un stimulent pentru cresterea explorarii zacamintelor de petrol (inclusiv a zacamintelor putin exploatate anterior, precum cele de sist petrolifer). Cota de piata a gazelor naturale va creste incet. Energia nucleara si hidrocentralele vor constitui si pe viitor o sursa de energie. Carbunele va continua sa fie folosit ca sursa de energie acolo unde exploatarea sa este ieftina si nu este periculoasa pentru mediu. De asemenea, explorarea si exploatarea surselor alternative de energie reprezinta o solutie, chiar daca utilizarea lor va fi relativ redusa in viitorul apropiat (cu exceptia anumitor sectoare).
PIR: In ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre o politica energetica europeana comuna. Ce masuri prioritare credeti ca ar trebui luate in vederea asigurarii securitatii energetice in regiune, dar si a unei colaborari fructuoase intre statele membre? In actualul context international, „criza gazului” provocata de neintelegerile dintre Rusia si Ucraina la sfarsitul anului trecut a evidentiat dependenta tarilor europene, si in special a celor din Centrul si Estul Europei, de importurile de energie. In privinta gazelor naturale, dependenta Uniunii Europene de importurile din Rusia se situeaza in acest moment la 40%, fiind prevazuta sa creasca la 60% pana in 2030. Cum vedeti rezolvarea acestei situatii?
R.M.C.: Solutia ar fi evitarea tranzitarii Rusiei, dar, in acelasi timp, si a Turciei, in masura in care acest lucru este posibil, Turcia demonstrand in ultima perioada interese convergente cu cele ale Rusiei in probleme energetice din regiunea Europei. Asa cum Turkmenistanul incearca, intr-o maniera inteleapta, sa evite sa fie prins la mijloc intre Rusia si China si cauta piete alternative (inclusiv in Europa) si Europa ar trebui sa incerce sa evite sa fie prinsa intre Rusia si Turcia si ar trebui sa caute furnizori alternativi. White Stream, parte a Coridorului Sudic, prevazut de strategia energetica a Uniunii Europene, este un asemenea exemplu, alaturi de AGRI si alte proiecte care includ regiunea Marii Negre. In linii mari, statele membre UE ar trebui sa evite incercarea de a obtine avantaje unidirectionale favorizand tari care nu sunt membre UE in dezavantajul altor tari membre. Este o tendinta ce reflecta mentalitatea de tip Machtpolitik specifica secolului al XIX-lea si nepotrivita prezentului.
PIR: Reuniunea Forumului tarilor exportatoare de gaze naturale, ce avut loc in luna aprilie anul acesta la Oran, a decis sa lupte pentru stabilizarea preturilor dupa ce acest produs a cunoscut un recul de 40% in ultimii ani ca urmare a cresterii productiei de gaze alternative din SUA. Credeti ca este oportuna cotarea preturilor la gaze dupa modelul celor la petrol?
R.M.C.: Cu trecerea timpului, devine din ce in ce mai putin potrivita, dar in anumite parti ale lumii nu exista mecanisme de piata adecvate de stabilire a pretului gazelor.
PIR: In contextul in care se poate anticipa o intensificare a revenirii economice, contractele pentru petrol au atins la inceputul lunii aprilie cel mai inalt nivel din ultimul an si jumatate, ceea ce sustine pietele financiare si pretul materiilor prime, precum si cererea de petrol, apreciaza AIE (Agentia Internationala a Energiei). Cum estimati ca vor evolua lucrurile in ceea ce priveste piata petrolului in perioada imediat urmatoare (cinci – zece ani)?
R.M.C.: In general, lucrurile nu se vor schimba foarte mult pentru ca redresarea economica ar putea fi mai putin pronuntata decat se anticipa. Exceptie face cazul in care China ar reusi sa-si mentina cresterea economica, dar chiar si acest lucru ar putea sa nu afecteze atat de mult piata petrolului.
P.I.R.: Recent, unul dintre liderii mondiali in materie de echipamente pentru centrale electrice din China a incheiat o intelegere cu grupul EFT pentru construirea unei termocentrale in Bosnia si Hertegovina. Este prima intelegere de acest fel semnata de producatorii chinezi in Europa, semnaland o evolutie importanta in sectorul energetic european. Cum comentati acest eveniment?
R.M.C.: Contractul demonstreaza intentia Chinei de a-si extinde prezenta pe piata europeana, dincolo de productia de bunuri de consum pentru export. Anuntul recent al Chinei ca va oferi asistenta financiara Greciei ilustreaza si el aceasta directie a politicii externe economice a Chinei, sugerand ca intelegerea cu grupul EFT nu este o intamplare.
P.I.R.: Ca analist in domeniul energiei, cum apreciati evolutia sectorului de petrol si gaze in Romania si in regiune pe viitor?
R.M.C.: Rezervele de gaze vor continua sa scada. Daca noile conducte de gaze sau petrol vor traversa teritoriul Romaniei, exista posibilitatea de a folosi o parte din cantitatea transportata. Cu toate acestea, trebuie continuata cresterea exploatarii celorlalte surse de energie (altele decat hidrocarburile), existente si nou aparute, inclusiv a surselor alternative.