Concluzii si propuneri de masuri

Impactul pachetului energetic legislativ al UE asupra economiei romanesti

In martie 2006, Comisia Europeana a facut o analiza critica a situatiei energetice din Europa. Rezultatul a fost departe de a fi linistitor. Concluziile au fost publicate in Cartea Verde sau documentul politic, intitulat Strategia europeana pentru o energie durabila, competitiva si sigura. Titlul se refera la obiectivele pe care Europa le promoveaza in politica privind energia: trebuie sa fie durabila pentru mediul inconjurator, sa ajute Europa sa devina competitiva si sigura, in ceea ce priveste alimentarea cu energie, atat pe plan intern, cat si din import.

Prof.dr.ing. Aureliu Leca

Concluzia principala a Cartii Verzi a fost ca Uniunii Europene (UE) ii lipseste o politica comuna, aceasta fiind cauza pentru care nu au fost atinse obiectivele cheie: alimentarea sigura, functionarea adecvata a pietei interne, cresterea economica durabila, precum si obiectivele privind modificarea climatului. Cartea Verde a propus mai multe domenii in care statele membre ale UE ar trebui sa conlucreze strans si anume: economisirea energiei, folosirea in mai mare masura a energiilor regenerabile, investitii in aprovizionarea cu energie si in tehnologiile energetice ale viitorului, precum si adoptarea unui punct de vedere comun in cadrul negocierilor internationale privind energia.

Dezbaterea publica a Cartii Verzi pe parcursul anului 2006 a condus la primirea a numeroase propuneri, astfel incat in ianuarie 2007, Comisia Europeana a prezentat propunerea pentru o noua politica in domeniul energiei. Aceasta este prezentata intr-un raport numit Politica in domeniul energiei pentru Europa. Documentul a abordat trei aspecte: in primul rand, arata modul in care UE a esuat, in cadrul politicilor propuse pana in prezent, in rezolvarea provocarilor existente in domeniul energiei; in al doilea rand, propune un obiectiv strategic sau o tinta, care sa reprezinte un ghid pentru toate deciziile viitoare legate de politicile in domeniul energiei; in al treilea rand, stabileste un plan de actiuni pe o arie larga, in care se arata ce trebuie facut pentru a atinge acest nou obiectiv. Consiliul European a aprobat acest document in martie 2007, care a devenit astfel pentru Europa o strategie integrata pentru energie si schimbari climatice.

Principalul element al acestei noi politici se refera la obiectivul strategic al politicii energetice europene: reducerea emisiilor de GES cu 20% pana in anul 2020 fata de anul 2005. Atingerea acestei tinte va putea limita efectul de incalzire globala la doar 2°C in plus fata de temperaturile din era pre-industriala. Accentul pus pe emisiile de GES este premeditat: CO2, datorat sectorului energie, reprezinta 3/4 din totalul emisiilor de GES din UE; sectorul energetic contribuie in proportie de 80% la emisiile totale de GES. Instrumentul principal al UE in combaterea schimbarilor climatice il constituie astfel, politica energetica.

Pachetul de legi privind politica viitoare a UE in domeniul energie-schimbari climatice a fost aprobat in cadrul Consiliului European din data de 13 decembrie 2008, adoptat la reuniunea plenara a Parlamentului European din data de 23 aprilie 2009 si publicat in volumul 52 al Jurnalului Oficial al Uniunii Europene numarul L140 din data de 5 iunie 2009.

Pachetul legislativ prezinta obiectivele asumate de Uniunea Europeana in cadrul Consiliului European din anul 2007, respectiv reducerea cu cel putin 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) la nivelul Uniunii Europene, cresterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabila (SRE) in totalul consumului energetic, precum si cresterea eficientei energetice cu 20% in perioada de pana in anul 2020.

Parlamentul European si Consiliul European au adoptat la data 23 aprilie 2009, urmatoarele acte normative: Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile; Directiva 2009/29/CE in vederea imbunatatirii si extinderii schemei Comunitatii de tranzactionare a certificatelor de emisii a gazelor cu efect de sera; Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologica a dioxidului de carbon; Decizia 406/2009/CE privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera astfel incat sa respecte angajamentele Comunitatii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera pana in 2020.

In cadrul tintelor 20/20/20 ale pachetului legislativ pe ansamblul UE, Romaniei ii revin si obiective specifice, intre care cresterea utilizarii surselor regenerabile de energie de la 17,8% in anul 2005, la 24% in anul 2020, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera pentru sectoarele ETS (marii poluatori) cu 21% si, in spiritul echitatii intre statele membre, permisiunea de a creste emisiile de GES cu 19% pentru sectoarele non-ETS (micii poluatori). Se apreciaza ca tintele 20/20/20 ale pachetului legislativ sunt de mare dificultate chiar pentru tarile dezvoltate ale UE, fiind, ca urmare, extrem de dificile pentru o tara ca Romania, cu o economie emergenta. In acest context, prezentul studiu a incercat sa faca o analiza lucida si onesta a impactului pachetului legislativ energie-schimbari climatice al UE asupra economiei si societatii romanesti, prezentandu-se in continuare concluziile si un numar de propuneri de masuri.

1. Se propune infiintarea unui „Institut National de Planificare Strategica”, in subordonarea guvernului, al carui rol principal va fi elaborarea propunerilor si urmarirea strategiilor de dezvoltare economica si sociala a Romaniei, in corelare cu capacitatea de suport a capitalului natural pe termen mediu si lung, coordonarea programelor sectoriale interdependente si asigurarea coerentei programelor guvernamentale si a celor cu finantare comunitara. In 1990, fostul Comitet de Stat al Planificarii a fost desfiintat, considerat a fi o structura specifica economiei centralizate, de comanda, fara a fi insa inlocuita cu nimic pana in momentul de fata. O cauza importanta a dezvoltarii dezordonate a economiei si societatii romanesti, proces care s-a adancit incepand cu 2009 printr-un declin economic si social alarmant, o constituie lipsa unei astfel de institutii, cu activitate permanenta. Ea a fost suplinita, de regula prin masuri si propuneri ad-hoc, prin programe politice de guvernare, cu caracter electoral, care, datorita alternantei la putere, nu au avut nici o continuitate sau relevanta practica semnificativa. In acest context, elaborarea si aprobarea diferitelor strategii sectoriale, inclusiv a „Strategiei energetice a Romaniei pentru perioada 2007-2020”, reprezinta documente oficiale lipsite de coerenta, atat timp cat acestea nu au un suport comun national. In aceasta perioada de 19 ani pot fi mentionate doua exceptii. Prima o reprezinta elaborarea in martie 2000 a „Strategiei Nationale de Dezvoltare Economica a Romaniei pe termen mediu (2000-2004)”, de catre Guvernul Isarescu, la cererea expresa a Comisiei Uniunii Europene. Declaratia acestui document a fost: crearea unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile UE. In ceea ce priveste modernizarea sectorului energetic ca obiectiv, singura formulare acceptata a fost extrem de vaga, datorita opozitiei sindicatelor de restructurare a acestui sector si anume: modernizarea si dezvoltarea serviciilor de utilitate publica, astfel ca acestea sa raspunda cat mai bine nevoilor cetatenilor si economiei nationale, asigurandu-se treptat apropierea de standardele tarilor membre ale UE. A doua exceptie o constituie „Planul National de Dezvoltare 2007-2013”, in care energia este neglijata, respectiv apare ca o sub-prioritate si anume doar prin promovarea eficientei energetice.

Complexitatea si dificultatile perioadei curente si, mai ales, viitoare, perioada cruciala pentru incadrarea sustenabila a Romaniei in randul statelor membre ale UE, reclama in mod categoric crearea unei institutii specializate de planificare strategica nationala, specifica economiei libere, capabila sa gaseasca un echilibru intre interesul national, standardele ridicate obligatorii ale UE si obstacolele crizei economice si financiare pe care o traversam. Se mentioneaza din nou ca utilitatea acestei institutii depinde direct de calitatea si profesionalismul personalului angajat, oamenii reprezentand principala sansa a Romaniei.

2. Se propune infiintarea de urgenta a „Ministerului Energiei si Resurselor”, ca structura institutionala guvernamentala, responsabila cu elaborarea politicii energetice nationale, a politicii, instrumentelor si mecanismelor din domeniul resurselor energetice primare, inclusiv a resurselor regenerabile, importul de resurse, a producerii si utilizarii eficiente a energiei, a impactului energiei asupra mediului, in scopul asigurarii securitatii energetice nationale, dezvoltarii energetice durabile si suportabilitatii costurilor energiei. In 1990, s-a desfiintat fostul „Minister al Energiei Electrice”, iar toate activitatile din sectorul energetic au fost introduse ca departamente sau directii generale in Ministerul Economiei si Resurselor (Industriei etc.). In continuare, ca mod de reprezentare in guvern, energia nu a mai constituit o prioritate si a fost tratata cu atentie scazuta, cu consecinte importante economice si sociale. Spre deosebire de sectorul energiei, sectoarele „Transporturi” si „Comunicatii” au fost recunoscute ca institutii reprezentand infrastructuri in toata perioada de dupa 1990. Astazi, energia reprezinta de departe principala preocupare a Ministerului Economiei, dupa multe pareri, aceasta constituind circa 80% din activitatile Ministerului Economiei. Restructurarile si privatizarile intarziate sau problematice din energie, atatea cate s-au facut, au avut loc mai ales la insistentele institutiilor internationale (UE, Banca Mondiala, FMI, USAID), cu rezultate modeste si multe dezavantajoase pentru Romania.

O mentiune speciala trebuie facuta in legatura cu asigurarea capacitatii de implementare a prevederilor deosebit de severe ale pachetului energie-schimbari climatice, aprobat in aprilie 2009 de catre Parlamentul si Consiliul European, in conditiile in care Romania se confrunta cu dificultati majore in acest domeniu. De o importanta deosebita in buna functionare a noului Minister al Energiei si Resurselor este calitatea personalului, respectiv profesionalismul dovedit al acestuia, inclusiv al cadrelor de conducere si al consilierilor superiori. Orice concesie facuta din acest punct de vedere nu poate avea decat consecinte grave. In plus, fata de cele mentionate mai sus, se mai pot aduce urmatoarele argumente:

• in majoritatea statelor membre ale UE exista un Minister al Energiei de sine statator sau formulat explicit, impreuna cu alte domenii de activitate;

• energia devine tot mai importanta in perioada anilor urmatori, ca domeniu care va determina direct activitatea economica si sociala a tarii;

• in nici o tara din UE (poate cu exceptia Bulgariei, care totusi are un Minister al Energiei) situatia sectorului energetic nu este atat de deficitara ca in Romania; diferenta esentiala este ca aceste state au structuri institutionale corespunzatoare unor sisteme economice si sociale dezvoltate si stabile considerabil mai eficiente decat sistemul romanesc. Ca urmare, un Minister al Energiei si Resurselor se poate justifica fara indoiala pentru cel putin doua-trei mandate electorale, timp in care o astfel de institutie guvernamentala s-ar dedica exclusiv ameliorarii sectorului energetic din Romania, dupa care, daca este cazul, poate fi transformata sau incadrata intr-o alta structura.

3. Strategia energetica a Romaniei pe termen mediu si lung va trebui sa raspunda cu solutii concrete tuturor obiectivelor asumate in calitate de stat membru. Mai mult, guvernul va trebui sa uneasca strategia energetica cu cea de mediu intr-un document comun, coerent concertat pe cerintele pachetului legislativ. Consideram ca aceasta strategie complexa, care trebuie aprobata de Parlamentul Romaniei, pentru a-i conferi o mai mare stabilitate si predictibilitate in timp, trebuie insotita de un plan clar de actiune, cu proiecte in sectorul public si modalitati de sprijin a proiectelor din sectorul privat, cu termene si responsabilitati. In acest scop, ministerele responsabile (Ministerul Mediului, Ministerul Economiei, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Ministerul Finantelor Publice si Departamentul Afacerilor Europene) vor trebui sa identifice si sa urmareasca partea din programul national care le revine la realizarea obiectivelor noului pachet. Desemnarea unui coordonator national unic, cu rol de raportor, sprijinit nemijlocit de toti factorii implicati in realizarea proiectelor de investitii, va fi cheia succesului in raspunsul Romaniei la cerintele impuse de noul pachet energie-schimbari climatice. Autorii considera ca este necesara demararea unor programe educationale la nivel national de calificare a fortei de munca destinata cercetarii, proiectarii, constructiei, montajului si operarii noilor tehnologii. Aceasta sustinere nationala va da posibilitatea atat de mentinere a climatului de stabilitate sociala, cat si de dezvoltare de noi capabilitati ce pot fi exportate, in contextul in care intreaga Europa se confrunta cu lipsa de personal calificat corespunzator aducerii la indeplinire a cerintelor noului pachet legislativ.

Zonei de cercetare si a celei de proiectare ii vor reveni sarcini suplimentare, deoarece este evident ca trebuie sa se treaca la modificarea/actualizarea normelor de proiectare/executie pentru adaptarea la schimbarile climatice, in vederea evitarii proiectelor supradimensionate, dar si pentru cresterea gradului de eficienta si siguranta in exploatare a viitoarelor instalatii care vor folosi noile tehnologii. Acest lucru trebuie facut cat mai repede, cunoscandu-se duratele mari de realizare a obiectivelor din sector si implicatiile majore datorate valorilor mari ale investitiilor.

 4. Romania se afla in prezent in situatia de a trebui sa ia o serie de decizii majore si sa aplice o serie de masuri, care, in cazul absentei acestora, pot duce la relocalizari masive de productie, transformarea pietei nationale intr-o piata eminamente de consum, cu efecte sociale devastatoare. Pentru limitarea acestor posibile efecte dramatice, se recomanda o serie de masuri, cuprinse intr-o strategie nationala clara, sustinuta si de o cooperare regionala si locala, precum:

• retehnologizarea industriilor, cu accent pe utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile si pe cresterea eficientei productive, nu numai pe metode de reducere a emisiilor de carbon;

• crearea unui sistem de analiza, cercetare si diseminare cu competente in domeniu (o retea de cercetare nationala, conectata international), care sa ofere: a) analize si studii cu privire la situatia actuala, reala a economiei nationale din punctul de vedere al emisiilor de carbon; b) analize si studii care sa identifice in mod obiectiv externalitatile determinate de implementarea pachetului, pe fiecare sector si activitate in parte; c) solutii tehnologice adecvate pentru rezolvarea problemelor cu privire la emisiile de carbon; d) diseminarea informatiilor catre agentii economici, autoritati si indivizi, intr-o perioada de timp adecvata, pentru facilitarea luarii deciziilor intr-un mediu incert;

• crearea unui sistem de finantare a activitatilor necesare pentru implementarea pachetului energie-schimbari climatice: a) linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati si echipamente ce tin de emisiile de carbon; b) linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati si echipamente ce tin de retehnologizare in vederea cresterii eficientei productive; c) linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati de cercetare si inovare in domeniu; d) crearea unei burse a energiei, pentru a permite accesul local la masuri de reducere a riscului; e) mecanisme de finantare pentru sprijinul unor producatori strategici (cum ar fi furnizorii de energie termica pentru locuinte); f) masuri protectioniste menite a sprijini pe termen scurt producatorii locali de produse aflati sub incidenta schemei EU ETS, pana la retehnologizare, impotriva scoaterii acestora din piata de catre producatori internationali, care nu se afla sub incidenta acestei scheme;

• introducerea de masuri cu privire la fiscalitate si aspectele financiare ale pachetului energie-schimbari climatice: a) stabilirea regimului fiscal al certificatelor de emisii si al tranzactiilor aferente; b) determinarea regimului contabil al cheltuielilor provenite din implementarea schemei pentru producatorii de energie termica si electrica prin cogenerare.

(continuare in numarul urmator)