Impactul pachetului energetic legislativ al UE asupra economiei romanesti (II)

In contextul documentului politic elaborat de Comisia Europeana - „Strategia europeana pentru o energie durabila, competitiva si sigura” - prezentul studiu continua analiza impactului pachetului legislativ energie-schimbari climatice al Uniunii Europene asupra economiei si societatii romanesti, prezentata in ediția anterioara a revistei.

Prof.dr.ing. Aureliu Leca

4. Romania se afla in prezent in situatia de a trebui sa ia o serie de decizii majore si sa aplice o serie de masuri, care, in cazul absentei acestora, pot duce la relocalizari masive de productie, transformarea pietei nationale intr-o piata eminamente de consum, cu efecte sociale devastatoare. Pentru limitarea acestor posibile efecte dramatice, se recomanda o serie de masuri, cuprinse intr-o strategie nationala clara, sustinuta si de o cooperare regionala si locala, precum:

• retehnologizarea industriilor, cu accent pe utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile si pe cresterea eficientei productive, nu numai pe metode de reducere a emisiilor de carbon;

• crearea unui sistem de analiza, cercetare si diseminare cu competente in domeniu (o retea de cercetare nationala, conectata international), care sa ofere: a) analize si studii cu privire la situatia actuala, reala a economiei nationale din punctul de vedere al emisiilor de carbon; b) analize si studii care sa identifice in mod obiectiv externalitatile determinate de implementarea pachetului, pe fiecare sector si activitate in parte; c) solutii tehnologice adecvate pentru rezolvarea problemelor cu privire la emisiile de carbon; d) diseminarea informatiilor catre agentii economici, autoritati si indivizi, intr-o perioada de timp adecvata, pentru facilitarea luarii deciziilor intr-un mediu incert;

• crearea unui sistem de finantare a activitatilor necesare pentru implementarea pachetului energie-schimbari climatice: linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati si echipamente ce tin de emisiile de carbon; linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati si echipamente ce tin de retehnologizare in vederea cresterii eficientei productive; linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati de cercetare si inovare in domeniu; crearea unei burse a energiei, pentru a permite accesul local la masuri de reducere a riscului; mecanisme de finantare pentru sprijinul unor producatori strategici (cum ar fi furnizorii de energie termica pentru locuinte); masuri protectioniste menite a sprijini pe termen scurt producatorii locali de produse aflati sub incidenta schemei EU ETS, pana la retehnologizare, impotriva scoaterii acestora din piata de catre producatori internationali, care nu se afla sub incidenta acestei scheme;

• introducerea de masuri cu privire la fiscalitate si aspectele financiare ale pachetului energie-schimbari climatice: stabilirea regimului fiscal al certificatelor de emisii si al tranzactiilor aferente; determinarea regimului contabil al cheltuielilor provenite din implementarea schemei pentru producatorii de energie termica si electrica prin cogenerare.

5. In ultimii ani s-a extins foarte mult numirea in functii de conducere la agentii, autoritati si comisii nationale, ca si la societati comerciale, aflate in proprietatea statului din sectorul energetic, in cadrul algoritmului de dupa alegerile generale, a unor persoane, reprezentanti ai partidelor politice, fara expertiza in domeniul respectiv si, cel mai adesea, fara calitati manageriale dovedite. Aceasta practica, intr-un sector extrem de important pentru economia si societatea romaneasca, aflat in fata unor procese intense de modernizare sub presiunea directivelor europene, nu poate avea decat consecinte serioase, amplificand dificultatile existente prin lipsa de experienta si profesionalism a factorilor de raspundere. Trebuie remarcat, cu regret, ca Romania a neglijat un principiu elementar de gestiune moderna, si anume: in conditiile unor obiective ambitioase si a unor restrictii financiare majore, trebuie promovate masurile fara costuri, respectiv, un cadru institutional si o legislatie adecvate perioadei care se parcurge, management performant si personal calificat.

6. Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) cu misiunea de a crea si aplica sistemul de reglementari necesar functionarii sectorului si pietei energiei electrice si termice in conditii de eficienta, concurenta, transparenta si protectie a consumatorilor. Legea a specificat inca de la inceput principalele competente si atributii ale ANRE si anume: emite, acorda, suspenda sau retrage autorizatii si licente; reglementeaza accesul la retelele de transport si distributie; stabileste metodologii de calcul si preturi/tarife pentru activitatile cu caracter de monopol natural; emite reglementari tehnice si comerciale, supravegheaza functionarea mecanismelor de piata si operatorul comercial (OPCOM); protejeaza interesele legitime ale investitorilor si ale consumatorilor fata de abuzurile Guvernului si ale companiilor cu mare putere pe piata.

In intelegerea institutiilor internationale cu care Romania a colaborat (Banca Mondiala, USAID) autonomia ANRE presupune distantare fata de companiile reglementate, fata de consumatori, fata de Guvern si alte autoritati politice, iar protectia autonomiei trebuie asigurata prin: mandat legal special; independenta fata de controlul ministerial; criterii de numire profesionale; numiri pe termene fixe si protectie fata de destituirea arbitrara; exceptie fata de regulile salariale guvernamentale si ale serviciilor publice; buget propriu si finantare sigura prin taxe percepute de la companii reglementate. Desi a existat propunerea unei autoritati comune pentru energie electrica si gaze naturale, MIR a hotarat infiintarea separata a Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), prin OG 41/2000, aprobata prin Legea 79/2001. Ulterior, prin OUG 33/2007 se desfiinteaza ANRGN, iar atributiile acesteia se preiau de catre ANRE. Romania a optat inca din 1998 (cu ocazia restructurarii RENEL si apoi ROMGAZ) pentru o piata concurentiala. Actualul model de piata a fost implementat incepand cu anul 2005 si este compatibil cu cerintele Uniunii Europene privind piata unica de energie. S-au facut progrese semnificative spre concurenta, iar legislatia energetica este pe deplin armonizata cu cea europeana. Din pacate, sectorul energiei prin marimea, implicatiile si tentatiile lui a permis aparitia unor disfunctionalitati si abateri de la cadrul legal, care au implicat ANRE, intre care se mentioneaza:

• ministerul de resort a fost foarte prezent in orientarea unor decizii importante ale ANRE, ca, de exemplu, stabilirea unor preturi populiste inaintea alegerilor generale. Ulterior, la solicitarea UE si Bancii Mondiale, ANRE a trecut in coordonarea Primului Ministru, care a numit presedintele ANRE la propunerea ministrului de resort. Au fost, de asemenea, unele inlocuiri abuzive;

• ANRE s-a gasit practic permanent sub o anumita presiune si ingerinta politica, care a crescut odata cu deschiderea pietei de energie. S-au inregistrat, cu acceptul tacit al ANRE, atribuiri de contracte preferentiale directe de energie ieftina (in special, de la Hidroelectrica), pe termen lung, unor anumite firme cu sustinere politica. Aceste contracte au permis obtinerea unor profituri considerabile, nemeritate si daunatoare interesului national;

• printr-o nota din 15 mai 2009, Directia Generala Energie si Transporturi a Comisiei Europene cere clarificari partii romane in legatura cu atribuirea unor contracte pe termen lung la pret foarte scazut (15-20 euro/MWh), incheiate in mod netransparent si neconcurential de catre Hidroelectrica SA cu o serie de clienti sau furnizori alesi in mod selectiv. Se apreciaza ca aceste practici, care implica producatori de energie electrica aflati in proprietatea statului, duc la denaturari ale pietei si pot fi interpretate ca abateri de la articolele 87 si 88 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, privind ajutoarele de stat;

• prin aceeasi nota mentionata mai sus se cer clarificari fata de definitia consumatorilor vulnerabili si a masurilor de protectie a acestora, intrucat, sunt informatii ca un mare numar de consumatori nu sunt capabili sa isi plateasca facturile la energie electrica si se pune sub semnul intrebarii caracterul adecvat al sistemului roman de protejare a consumatorilor vulnerabili.

• Comisia Europeana a deschis, la 26 iunie 2009, procedura de infringement impotriva Romaniei, solicitand mai multa rigoare in aplicarea Directivei 2003/54/CE. Doua critici sunt aduse: nerespectarea Regulamentului 1228/2003 privind conditiile de acces la retea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrica si a Deciziei Comisiei din 9 noiembrie 2006 de modificare a anexei la Regulamentul 1228/2003; mentinerea preturilor reglementate la majoritatea consumatorilor necasnici. Aceste critici au la baza presupunerea ca tara noastra mentine inca bariere pentru manifestarea unei concurente eficiente si transparente pe piata de energie electrica (critica este similara si in sectorul de gaze naturale);

• desi avea in atributii in egala masura energia electrica si energia termica, ANRE a ramas orientat catre piata energiei electrice, neglijand si tratand superficial energia termica, respectiv alimentarea cu caldura prin cogenerare. Cu toate ca UE a promovat cogenerarea eficienta din ce in ce mai insistent, din motive legate de reducerea emisiilor de CO2 si de utilizare a surselor regenerabile de energie, prin pozitia sa ANRE a adus prejudicii mari dezvoltarii cogenerarii in Romania. Se mentioneaza astfel un sistem de alocare a costurilor in cogenerare intre cele doua produse, energie electrica si caldura, care a ieftinit energia electrica, scumpind caldura cu 25-35% peste pretul caldurii obtinute din producerea separata; nici dupa doi ani de la transpunerea in legislatia romana prin HG 219/2007 a Directivei 2004/8/CE a UE privind promovarea cogenerarii de inalta eficienta, ANRE nu a elaborat schema de sprijin si metodologia de stabilire a bonusului pentru aceste tehnologii; de asemenea, a exclus, in mod discriminatoriu cogenerarea industriala eficienta de la aceste prevederi, introducand conditia (nespecificata in directivele europene) ca unitatile de cogenerare industriala sa furnizeze energie electrica in sistemul national; in fine, in stabilirea pretului energiei la unele centrale de cogenerare urbana, ANRE nu a recunoscut costurile de dezvoltare, ceea ce a contribuit la falimentarea unor unitati noi;

• in scopul unei protectii (inadecvate) a consumatorilor finali de energie, ANRE, sub o anumita presiune, a adoptat politica reglementarii preturilor la producatorii de energie prin considerarea doar a costurilor de functionare si necuprinderea costurilor de dezvoltare, mentenanta adecvata si a costurilor de mediu. Efectul acestei pozitii este acela ca producatorii de energie (in special, cei din sectorul termo) nu obtin veniturile necesare care sa sustina programele investitionale de mediu sau retehnologizare, ajungand in timp la decapitalizare;

• in ultimii ani, ANRE a intrat tot mai mult in cadrul algoritmului politic prin numirea in unele functii importante de conducere a unor persoane lipsite de expertiza si profesionalismul specific unui domeniu extrem de sensibil si cu consecinte mari economice si sociale.

Asa cum s-a aratat, nerespectarea misiunii, statutului, independentei si autonomiei ANRE poate avea urmari grave si de mare amploare. Functionarea corecta a ANRE determina functionarea corecta a pietei de energie, aceasta din urma reprezentand una din directiile principale de actiune ale UE. Se apreciaza ca se pot avea in vedere urmatoarele propuneri de masuri:

• infiintarea unui organism neutru, non-politic de supraveghere a pietei de energie, cu atributii care urmeaza a fi stabilite. Propunerea a fost facuta in cadrul programului REP3, sponsorizat de catre USAID, in perioada 2005-2007, pentru Guvernul Romaniei, dupa o cercetare atenta a pietei energiei in Romania;

• ca alternativa la propunerea anterioara, in scopul asigurarii autonomiei si independentei, ANRE poate fi pus sub jurisdictia Parlamentului Romaniei, cu tot ceea ce decurge de aici (numirea conducerii, control etc.);

• proceduri de alegere si numire a personalului ANRE care sa garanteze calitatile profesionale si moralitatea acestuia;

• preturi ale energiei stabilite pe criterii economice, separate de criteriile de protectie sociala.

7. Intregul pachet energie–schimbari climatice va produce schimbari profunde in intreaga Uniune Europeana. Obiectivele politice ale celor trei tinte de 20%, cotele de surse regenerabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si eficientizarea consumului de energie sunt provocari dificile si pentru statele bogate, dar, mai ales, pentru tari ca Romania. Primul dintre actele legislative aferente acestui pachet, Directiva 2009/28/CE pentru promovarea folosirii surselor regenerabile de energie, va intra in vigoare la 1 iulie 2010. La o prima analiza calitativa a efectelor implementarii acestei Directive este evident ca impactul va fi foarte important, iar factorii de decizie vor trebui sa foloseasca aceasta perioada pana la implementare pentru o pregatire temeinica din punct de vedere administrativ, institutional si legislativ. In acelasi timp, trebuie sa fim constienți ca intreaga economie va fi afectata, in majoritatea cazurilor, in sens negativ, in principal prin marirea pretului energiei, putand fi influentata insasi competitivitatea economiei nationale, atat in piata interna europeana, cat, mai ales, pe piata mondiala. Ca urmare, propunem urmatoarele masuri:

• regandirea intregii strategii energetice a tarii pe intervalul 2010-2020. Actuala strategie se refera doar la sectorul de producere, transport, distributie si furnizare a energiei, fara a integra corespunzator celelalte sectoare devenite importante, mai ales agricultura, esentiala pentru baza de biomasa pe care o poate genera si care poate fi suportul unor proiecte de generare de energie electrica, caldura, frig si biocarburanti. In plus, datorita cresterii initiativelor descentralizate, este necesara integrarea tuturor proiectelor autoritatilor locale, care isi pot aduce o contributie importanta la sarcinile autoimpuse, privind atingerea tintei de surse regenerabile din consumul net al tarii, atat la sfarsitul intervalului, cat si in privinta tintelor bienale. Problema este cu atat mai acuta, daca se coreleaza cu intentia guvernului de a restructura intregul sector de producere a energiei electrice. Actuala propunere, care se bazeaza pe crearea a doua companii cu proprietate de stat, care sa acapareze practic peste 90% din piata de producere a energiei, construieste cei doi piloni pe complexurile energetice, care folosesc lignit de putere calorica scazuta si cu emisii importante de CO2. Cresterea cotei de surse regenerabile, evident prin initiativa privata, preia din piata celor doua companii si le va face mai vulnerabile (la care se adauga provocarea legata de eventualitatea licitarii alocarii de emisii). O modelare a noii situatii si o reconsiderare a modalitatilor de restructurare a sectorului de generare a energiei electrice este absolut necesara;

• nerealizarea planului national de actiune in domeniul surselor regenerabile, monitorizarea necorespunzatoare si neindeplinirea tintelor intermediare si a celei finale pot fi subiecte ale procedurii de infringement pentru orice stat membru al Uniunii Europene. In conditiile actuale, in care intreaga autoritate centrala, inclusiv a agentiilor guvernamentale, este in curs de reorganizare, este imperios necesar sa se instituie o entitate, de dorit in cadrul Agentiei de Reglementare (actualul ANRE), care sa monitorizeze atingerea tintelor intermediare si a celei finale pe baza urmaririi certificarilor de origine realizate prin proceduri clare. Planurile nationale de actiune, fiind un instrument util pentru implementarea politicilor din domeniu, ar ramane in grija ministerului de resort (Ministerul Economiei);

• este necesara imbunatatirea de urgenta a actualei legi 220/2008 privind sprijinirea si promovarea folosirii surselor regenerabile, luand in considerare multiplele propuneri venite mai ales din partea potentialilor dezvoltatori de proiecte din domeniu, dar mai ales prin integrarea prevederilor Directivei 2009/28/CE si aprobarea cat mai rapida a normelor sale de aplicare. Actuala lege nu a putut fi aplicata de facto din cauza intarzierii aparitiei Hotararii de Guvern, care ar fi trebuit sa clarifice o serie de aspecte practice privind modul ei de aplicare;

• implementarea pachetului energie-schimbari climatice duce inevitabil la cresterea pretului energiei electrice la toate tipurile de consumatori. Conform datelor Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), reiterate de Directia Generala de Politici Energetice din Ministerul Economiei (a se vedea subcapitolul 8.2), numai prin simplul impact al pretului certificatelor verzi aferente cotelor impuse de sursele regenerabile in perioada 2008–2012 se preconizeaza o crestere a pretului energiei electrice la consumatorii finali intre 2,59 si 5,78 euro/MWh, respectiv la nivelul anului 2016 o marire a pretului marginal al energiei electrice produse la nivelul sistemului energetic national cu circa 27 euro/MWh. Un element adiacent acestui impact ar fi si cresterea inevitabila a subventiilor (indiferent de „plasa de protectie sociala” folosita) destinata categoriilor sociale vulnerabile, mai ales in perspectiva acceptarii serviciului energetic ca serviciu de interes public. De aici rezulta necesitatea regandirii schemelor de sprijin a unor paturi ale populatiei, pentru a raspunde acestei provocari si pentru a se evita cresterea asa-numitei „saracii energetice”, precum si obligativitatea alocarii an de an a unui buget corespunzator care sa acopere acest necesar suplimentar;

• s-a aratat ca prevederile Directivei 2009/28/EC au implicatii in practic toate ramurile economiei nationale, in mod special, in constructii/urbanism si transport. De aceea, strategiile nationale ale acestor domenii trebuie si ele adaptate si ajustate conform cerintelor directivei. Daca absorbtia biocarburantilor, care ar trebui sa ajunga pana in 2020 la o cota de minim 10% din totalul carburantilor folositi in transportul terestru, ramane pe umerii unor mari companii, toate majoritar private, atunci integrarea surselor regenerabile in constructii si in dezvoltarea localitatilor, inevitabil, va fi in sarcina autoritatilor locale. Acestea pot intampina dificultatea lipsei de personal calificat, care sa stabileasca daca noile dezvoltari sunt in conformitate cu actul legislativ respectiv. De aceea, se propune ca viitoarele master-planuri de dezvoltare a localitatilor sa contina, in mod obligatoriu, capitole destinate implementarii Directivei 2009/28/CE. Pe de alta parte, prin grija Ministerului Mediului trebuie sa se dezvolte programe nationale de instruire a functionarilor primariilor si autoritatilor locale;

• sunt necesare masuri, inclusiv investitionale, de intarire a retelelor de transport si distributie pentru a raspunde provocarilor legate de conditiile impuse de Directiva 2009/28/EU. Acest impact este in mod special legat de centralele eoliene, care introduc vulnerabilitati suplimentare in sistemul electroenergetic national pentru a trece momentele dificile ale caderii productiei de electricitate prin scaderea brusca a vitezei vantului.

(continuare in numarul urmator)

Impactul pachetului energetic legislativ al UE asupra economiei romanesti

In martie 2006, Comisia Europeana a facut o analiza critica a situatiei energetice din Europa. Rezultatul a fost departe de a fi linistitor. Concluziile au fost publicate in Cartea Verde sau documentul politic, intitulat Strategia europeana pentru o energie durabila, competitiva si sigura. Titlul se refera la obiectivele pe care Europa le promoveaza in politica privind energia: trebuie sa fie durabila pentru mediul inconjurator, sa ajute Europa sa devina competitiva si sigura, in ceea ce priveste alimentarea cu energie, atat pe plan intern, cat si din import.

Prof.dr.ing. Aureliu Leca

Concluzia principala a Cartii Verzi a fost ca Uniunii Europene (UE) ii lipseste o politica comuna, aceasta fiind cauza pentru care nu au fost atinse obiectivele cheie: alimentarea sigura, functionarea adecvata a pietei interne, cresterea economica durabila, precum si obiectivele privind modificarea climatului. Cartea Verde a propus mai multe domenii in care statele membre ale UE ar trebui sa conlucreze strans si anume: economisirea energiei, folosirea in mai mare masura a energiilor regenerabile, investitii in aprovizionarea cu energie si in tehnologiile energetice ale viitorului, precum si adoptarea unui punct de vedere comun in cadrul negocierilor internationale privind energia.

Dezbaterea publica a Cartii Verzi pe parcursul anului 2006 a condus la primirea a numeroase propuneri, astfel incat in ianuarie 2007, Comisia Europeana a prezentat propunerea pentru o noua politica in domeniul energiei. Aceasta este prezentata intr-un raport numit Politica in domeniul energiei pentru Europa. Documentul a abordat trei aspecte: in primul rand, arata modul in care UE a esuat, in cadrul politicilor propuse pana in prezent, in rezolvarea provocarilor existente in domeniul energiei; in al doilea rand, propune un obiectiv strategic sau o tinta, care sa reprezinte un ghid pentru toate deciziile viitoare legate de politicile in domeniul energiei; in al treilea rand, stabileste un plan de actiuni pe o arie larga, in care se arata ce trebuie facut pentru a atinge acest nou obiectiv. Consiliul European a aprobat acest document in martie 2007, care a devenit astfel pentru Europa o strategie integrata pentru energie si schimbari climatice.

Principalul element al acestei noi politici se refera la obiectivul strategic al politicii energetice europene: reducerea emisiilor de GES cu 20% pana in anul 2020 fata de anul 2005. Atingerea acestei tinte va putea limita efectul de incalzire globala la doar 2°C in plus fata de temperaturile din era pre-industriala. Accentul pus pe emisiile de GES este premeditat: CO2, datorat sectorului energie, reprezinta 3/4 din totalul emisiilor de GES din UE; sectorul energetic contribuie in proportie de 80% la emisiile totale de GES. Instrumentul principal al UE in combaterea schimbarilor climatice il constituie astfel, politica energetica.

Pachetul de legi privind politica viitoare a UE in domeniul energie-schimbari climatice a fost aprobat in cadrul Consiliului European din data de 13 decembrie 2008, adoptat la reuniunea plenara a Parlamentului European din data de 23 aprilie 2009 si publicat in volumul 52 al Jurnalului Oficial al Uniunii Europene numarul L140 din data de 5 iunie 2009.

Pachetul legislativ prezinta obiectivele asumate de Uniunea Europeana in cadrul Consiliului European din anul 2007, respectiv reducerea cu cel putin 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) la nivelul Uniunii Europene, cresterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabila (SRE) in totalul consumului energetic, precum si cresterea eficientei energetice cu 20% in perioada de pana in anul 2020.

Parlamentul European si Consiliul European au adoptat la data 23 aprilie 2009, urmatoarele acte normative: Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile; Directiva 2009/29/CE in vederea imbunatatirii si extinderii schemei Comunitatii de tranzactionare a certificatelor de emisii a gazelor cu efect de sera; Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologica a dioxidului de carbon; Decizia 406/2009/CE privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera astfel incat sa respecte angajamentele Comunitatii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera pana in 2020.

In cadrul tintelor 20/20/20 ale pachetului legislativ pe ansamblul UE, Romaniei ii revin si obiective specifice, intre care cresterea utilizarii surselor regenerabile de energie de la 17,8% in anul 2005, la 24% in anul 2020, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera pentru sectoarele ETS (marii poluatori) cu 21% si, in spiritul echitatii intre statele membre, permisiunea de a creste emisiile de GES cu 19% pentru sectoarele non-ETS (micii poluatori). Se apreciaza ca tintele 20/20/20 ale pachetului legislativ sunt de mare dificultate chiar pentru tarile dezvoltate ale UE, fiind, ca urmare, extrem de dificile pentru o tara ca Romania, cu o economie emergenta. In acest context, prezentul studiu a incercat sa faca o analiza lucida si onesta a impactului pachetului legislativ energie-schimbari climatice al UE asupra economiei si societatii romanesti, prezentandu-se in continuare concluziile si un numar de propuneri de masuri.

1. Se propune infiintarea unui „Institut National de Planificare Strategica”, in subordonarea guvernului, al carui rol principal va fi elaborarea propunerilor si urmarirea strategiilor de dezvoltare economica si sociala a Romaniei, in corelare cu capacitatea de suport a capitalului natural pe termen mediu si lung, coordonarea programelor sectoriale interdependente si asigurarea coerentei programelor guvernamentale si a celor cu finantare comunitara. In 1990, fostul Comitet de Stat al Planificarii a fost desfiintat, considerat a fi o structura specifica economiei centralizate, de comanda, fara a fi insa inlocuita cu nimic pana in momentul de fata. O cauza importanta a dezvoltarii dezordonate a economiei si societatii romanesti, proces care s-a adancit incepand cu 2009 printr-un declin economic si social alarmant, o constituie lipsa unei astfel de institutii, cu activitate permanenta. Ea a fost suplinita, de regula prin masuri si propuneri ad-hoc, prin programe politice de guvernare, cu caracter electoral, care, datorita alternantei la putere, nu au avut nici o continuitate sau relevanta practica semnificativa. In acest context, elaborarea si aprobarea diferitelor strategii sectoriale, inclusiv a „Strategiei energetice a Romaniei pentru perioada 2007-2020”, reprezinta documente oficiale lipsite de coerenta, atat timp cat acestea nu au un suport comun national. In aceasta perioada de 19 ani pot fi mentionate doua exceptii. Prima o reprezinta elaborarea in martie 2000 a „Strategiei Nationale de Dezvoltare Economica a Romaniei pe termen mediu (2000-2004)”, de catre Guvernul Isarescu, la cererea expresa a Comisiei Uniunii Europene. Declaratia acestui document a fost: crearea unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile UE. In ceea ce priveste modernizarea sectorului energetic ca obiectiv, singura formulare acceptata a fost extrem de vaga, datorita opozitiei sindicatelor de restructurare a acestui sector si anume: modernizarea si dezvoltarea serviciilor de utilitate publica, astfel ca acestea sa raspunda cat mai bine nevoilor cetatenilor si economiei nationale, asigurandu-se treptat apropierea de standardele tarilor membre ale UE. A doua exceptie o constituie „Planul National de Dezvoltare 2007-2013”, in care energia este neglijata, respectiv apare ca o sub-prioritate si anume doar prin promovarea eficientei energetice.

Complexitatea si dificultatile perioadei curente si, mai ales, viitoare, perioada cruciala pentru incadrarea sustenabila a Romaniei in randul statelor membre ale UE, reclama in mod categoric crearea unei institutii specializate de planificare strategica nationala, specifica economiei libere, capabila sa gaseasca un echilibru intre interesul national, standardele ridicate obligatorii ale UE si obstacolele crizei economice si financiare pe care o traversam. Se mentioneaza din nou ca utilitatea acestei institutii depinde direct de calitatea si profesionalismul personalului angajat, oamenii reprezentand principala sansa a Romaniei.

2. Se propune infiintarea de urgenta a „Ministerului Energiei si Resurselor”, ca structura institutionala guvernamentala, responsabila cu elaborarea politicii energetice nationale, a politicii, instrumentelor si mecanismelor din domeniul resurselor energetice primare, inclusiv a resurselor regenerabile, importul de resurse, a producerii si utilizarii eficiente a energiei, a impactului energiei asupra mediului, in scopul asigurarii securitatii energetice nationale, dezvoltarii energetice durabile si suportabilitatii costurilor energiei. In 1990, s-a desfiintat fostul „Minister al Energiei Electrice”, iar toate activitatile din sectorul energetic au fost introduse ca departamente sau directii generale in Ministerul Economiei si Resurselor (Industriei etc.). In continuare, ca mod de reprezentare in guvern, energia nu a mai constituit o prioritate si a fost tratata cu atentie scazuta, cu consecinte importante economice si sociale. Spre deosebire de sectorul energiei, sectoarele „Transporturi” si „Comunicatii” au fost recunoscute ca institutii reprezentand infrastructuri in toata perioada de dupa 1990. Astazi, energia reprezinta de departe principala preocupare a Ministerului Economiei, dupa multe pareri, aceasta constituind circa 80% din activitatile Ministerului Economiei. Restructurarile si privatizarile intarziate sau problematice din energie, atatea cate s-au facut, au avut loc mai ales la insistentele institutiilor internationale (UE, Banca Mondiala, FMI, USAID), cu rezultate modeste si multe dezavantajoase pentru Romania.

O mentiune speciala trebuie facuta in legatura cu asigurarea capacitatii de implementare a prevederilor deosebit de severe ale pachetului energie-schimbari climatice, aprobat in aprilie 2009 de catre Parlamentul si Consiliul European, in conditiile in care Romania se confrunta cu dificultati majore in acest domeniu. De o importanta deosebita in buna functionare a noului Minister al Energiei si Resurselor este calitatea personalului, respectiv profesionalismul dovedit al acestuia, inclusiv al cadrelor de conducere si al consilierilor superiori. Orice concesie facuta din acest punct de vedere nu poate avea decat consecinte grave. In plus, fata de cele mentionate mai sus, se mai pot aduce urmatoarele argumente:

• in majoritatea statelor membre ale UE exista un Minister al Energiei de sine statator sau formulat explicit, impreuna cu alte domenii de activitate;

• energia devine tot mai importanta in perioada anilor urmatori, ca domeniu care va determina direct activitatea economica si sociala a tarii;

• in nici o tara din UE (poate cu exceptia Bulgariei, care totusi are un Minister al Energiei) situatia sectorului energetic nu este atat de deficitara ca in Romania; diferenta esentiala este ca aceste state au structuri institutionale corespunzatoare unor sisteme economice si sociale dezvoltate si stabile considerabil mai eficiente decat sistemul romanesc. Ca urmare, un Minister al Energiei si Resurselor se poate justifica fara indoiala pentru cel putin doua-trei mandate electorale, timp in care o astfel de institutie guvernamentala s-ar dedica exclusiv ameliorarii sectorului energetic din Romania, dupa care, daca este cazul, poate fi transformata sau incadrata intr-o alta structura.

3. Strategia energetica a Romaniei pe termen mediu si lung va trebui sa raspunda cu solutii concrete tuturor obiectivelor asumate in calitate de stat membru. Mai mult, guvernul va trebui sa uneasca strategia energetica cu cea de mediu intr-un document comun, coerent concertat pe cerintele pachetului legislativ. Consideram ca aceasta strategie complexa, care trebuie aprobata de Parlamentul Romaniei, pentru a-i conferi o mai mare stabilitate si predictibilitate in timp, trebuie insotita de un plan clar de actiune, cu proiecte in sectorul public si modalitati de sprijin a proiectelor din sectorul privat, cu termene si responsabilitati. In acest scop, ministerele responsabile (Ministerul Mediului, Ministerul Economiei, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Ministerul Finantelor Publice si Departamentul Afacerilor Europene) vor trebui sa identifice si sa urmareasca partea din programul national care le revine la realizarea obiectivelor noului pachet. Desemnarea unui coordonator national unic, cu rol de raportor, sprijinit nemijlocit de toti factorii implicati in realizarea proiectelor de investitii, va fi cheia succesului in raspunsul Romaniei la cerintele impuse de noul pachet energie-schimbari climatice. Autorii considera ca este necesara demararea unor programe educationale la nivel national de calificare a fortei de munca destinata cercetarii, proiectarii, constructiei, montajului si operarii noilor tehnologii. Aceasta sustinere nationala va da posibilitatea atat de mentinere a climatului de stabilitate sociala, cat si de dezvoltare de noi capabilitati ce pot fi exportate, in contextul in care intreaga Europa se confrunta cu lipsa de personal calificat corespunzator aducerii la indeplinire a cerintelor noului pachet legislativ.

Zonei de cercetare si a celei de proiectare ii vor reveni sarcini suplimentare, deoarece este evident ca trebuie sa se treaca la modificarea/actualizarea normelor de proiectare/executie pentru adaptarea la schimbarile climatice, in vederea evitarii proiectelor supradimensionate, dar si pentru cresterea gradului de eficienta si siguranta in exploatare a viitoarelor instalatii care vor folosi noile tehnologii. Acest lucru trebuie facut cat mai repede, cunoscandu-se duratele mari de realizare a obiectivelor din sector si implicatiile majore datorate valorilor mari ale investitiilor.

 4. Romania se afla in prezent in situatia de a trebui sa ia o serie de decizii majore si sa aplice o serie de masuri, care, in cazul absentei acestora, pot duce la relocalizari masive de productie, transformarea pietei nationale intr-o piata eminamente de consum, cu efecte sociale devastatoare. Pentru limitarea acestor posibile efecte dramatice, se recomanda o serie de masuri, cuprinse intr-o strategie nationala clara, sustinuta si de o cooperare regionala si locala, precum:

• retehnologizarea industriilor, cu accent pe utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile si pe cresterea eficientei productive, nu numai pe metode de reducere a emisiilor de carbon;

• crearea unui sistem de analiza, cercetare si diseminare cu competente in domeniu (o retea de cercetare nationala, conectata international), care sa ofere: a) analize si studii cu privire la situatia actuala, reala a economiei nationale din punctul de vedere al emisiilor de carbon; b) analize si studii care sa identifice in mod obiectiv externalitatile determinate de implementarea pachetului, pe fiecare sector si activitate in parte; c) solutii tehnologice adecvate pentru rezolvarea problemelor cu privire la emisiile de carbon; d) diseminarea informatiilor catre agentii economici, autoritati si indivizi, intr-o perioada de timp adecvata, pentru facilitarea luarii deciziilor intr-un mediu incert;

• crearea unui sistem de finantare a activitatilor necesare pentru implementarea pachetului energie-schimbari climatice: a) linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati si echipamente ce tin de emisiile de carbon; b) linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati si echipamente ce tin de retehnologizare in vederea cresterii eficientei productive; c) linii de finantare nationale sau acces la linii de finantare europene si internationale pentru activitati de cercetare si inovare in domeniu; d) crearea unei burse a energiei, pentru a permite accesul local la masuri de reducere a riscului; e) mecanisme de finantare pentru sprijinul unor producatori strategici (cum ar fi furnizorii de energie termica pentru locuinte); f) masuri protectioniste menite a sprijini pe termen scurt producatorii locali de produse aflati sub incidenta schemei EU ETS, pana la retehnologizare, impotriva scoaterii acestora din piata de catre producatori internationali, care nu se afla sub incidenta acestei scheme;

• introducerea de masuri cu privire la fiscalitate si aspectele financiare ale pachetului energie-schimbari climatice: a) stabilirea regimului fiscal al certificatelor de emisii si al tranzactiilor aferente; b) determinarea regimului contabil al cheltuielilor provenite din implementarea schemei pentru producatorii de energie termica si electrica prin cogenerare.

(continuare in numarul urmator)

Energia verde reduce dependenta Romaniei de carbune

In ciuda crizei economice, constructia parcurilor eoliene ramane o zona prioritara in programul de investitii al marilor companii energetice, avand in vedere ca in acest an se estimeaza ca urmeaza sa fie puse in functiune proiecte de aproximativ 600 MW, aproape cat un reactor al centralei nucleare de la Cernavoda.

de Adrian Stoica

Avand in vedere ca, in momentul de fata, in Romania sunt instalati numai 14 MW in proiecte eoliene, am putea asista la o rasturnare a situatiei care duce la o crestere de peste 40 de ori a capacitatii. „Pana la sfarsitul anului 2010 pot fi puse in functiune proiecte intre 150 si 600 MW, depinde de planurile de afaceri ale investitorilor”, estimeaza Adrian Baicusi, Directorul general al Transelectrica, transportatorul national de energie electrica. „Pana in prezent Transelectrica a emis avize tehnice de racordare la retea pentru 4.023 MW, din care pentru 600 MW s-au incheiat contracte de racordare”, declara recent Adrian Baicusi. Cei 4.023 MW pentru care s-au emis avize reprezinta echivalentul in capacitate a aproape sase reactoare ale centralei de la Cernavoda si depasesc cu mult capacitatea actuala de integrare a proiectelor eoliene in sistemul energetic national.

Comuna Fantanele preia stafeta

Primii care vor pune in functiune anul acesta un parc eolian de dimensiuni mari sunt cehii de la CEZ care vor instala circa 347,5 MW. Astfel, in toamna acestui an, 139 de turbine, fiecare a cate 2,5 MW, vor functiona in comuna dobrogeana Fantanele. Investitia de la Fantanele reprezinta prima parte a proiectului de 600 MW pe care cehii il construiesc in Dobrogea. Parcul Eolian CEZ a produs pentru prima data energie electrica la sfarsitul lunii mai, dupa ce prima dintre cele 240 de turbine eoliene, care vor fi operate in cadrul Parcului Eolian CEZ de la Fantanele si Cogealac, a fost pusa in functiune. Grupul CEZ estimeaza ca pana la sfarsitul anului toate cele 139 de turbine din prima parte a proiectului (faza Fantanele) sa intre in productie. „Turbina eoliana FE 28 a intrat in functiune, devenind prima turbina operationala a Parcului Eolian CEZ si marcand momentul in care investitia de 1,1 miliarde de euro a Grupului CEZ in Dobrogea a inceput sa genereze energie electrica”, se precizeaza intr-un comunicat al companiei emis cu acest prilej. Mai mult de 100 dintre cele 240 de turbine eoliene care vor fi instalate in total la Fantanele si Cogealac sunt deja construite si in paralel cu continuarea lucrarilor de constructie si montaj, turbinele eoliene deja montate vor continua sa fie testate si puse in functiune in perioada imediat urmatoare. Cea de-a doua etapa prevede instalarea a 101 turbine, cu o capacitate similara, in comuna Cogealac.

Cel mai mare parc eolian din Europa, de pe tarmul romanesc al Marii Negre, care a inceput sa genereze electricitate din surse regenerabile, constituie un succes pentru compania americana Continental Wind Partners (CWP) dupa cinci ani de munca si o piatra de hotar pentru Romania, care urmareste sa isi reduca dependenta de carbune si sa atinga obiectivele europene in ceea ce priveste energia regenerabila.

„Punerea in functiune a acestui proiect a adus Romania mai aproape de standardele Uniunii Europene”, afirma Mark Crandall, Presedintele CWP. „Este, de asemenea, un vot de incredere pentru climatul de investitii local”, a mai adaugat acesta.

Dezvoltat si administrat de CWP, parcul eolian din judetul Constanţa va fi cea mai mare investitie terestra de acest gen din Europa, cu o capacitate de 600 MW in momentul finalizarii proiectului. Lucrarile de constructie au inceput la sfarsitul anului 2008. Compania energetica CEZ a asigurat finantarea proiectului, in timp ce asistenta in constructie si echipamentul au fost furnizate de EnergoBit, Viarom, GE Wind Energy, Areva si Emon. Partenerul roman, Monsson Alma, a colaborat cu CWP pentru dezvoltarea si administrarea proiectului. La momentul finalizarii, investitiile vor totaliza 1,1 miliarde de euro, reprezentand cea mai mare investitie straina directa in Romania.

„Acest proiect a emis o serie de provocari, dar prin munca de echipa am reusit sa ducem sarcinile la bun sfarsit”, a declarat Adin Pilcer, Managerul de proiect al CWP Fantanele.

Fantanele este primul parc eolian de asemenea dimensiuni din Romania, cu o capacitate de productie echivalenta cu necesarul de energie al 700.000 de gospodarii. Proiectul a creat aproximativ 500 de noi locuri de munca in mod direct si alte locuri de munca prin investitii conexe si va imbunatati conditiile de viata in comunitatile locale. CWP va continua sa puna in functiune proiectul din Fantanele si va administra constructia unui alt parc eolian in Cogealac. In total, cele 240 de turbine vor genera 600 MW.

„Asteptam cu nerabdare sa finalizam proiectul din Cogealac impreuna cu partenerii nostri in decursul urmatoarelor 24 de luni”, a afirmat Mike Scholey, CEO al CWP, care a mai adaugat ca „de asemenea, intentionam sa finalizam proiectele pentru alte doua mari parcuri eoliene in Romania si sa incepem constructia acestora in urmatorii doi ani”.

CWP dezvolta in prezent proiecte cu o capacitate instalata de peste 6 GW in tari precum Romania, Polonia, Bulgaria, Serbia, Croatia, Australia si Noua Zeelanda.

Noi proiecte in domeniul energiei regenerabile

Alte proiecte care ar putea intra in functiune anul acesta sunt cele dezvoltate de Energias de Portugal, prin intermediul diviziei sale de energie regenerabila EDP Renovaveis. Este vorba despre un proiect cu o capacitate de 90 MW, situat in localitatea dobrogeana Pestera, ce urmeaza sa fie finalizat la jumatatea acestui an. Compania mai are in dezvoltare un proiect de 138 MW la Cernavoda. Investitia portughezilor se ridica la 116 milioane de euro pentru proiectul de la Pestera si la 186 de milioane de euro pentru parcul de la Cernavoda.

Un alt investitor care a intrat pe piata energiei regenerabile este OMV Petrom care va investi 100 de milioane de euro pentru construirea unui parc de 45 MW in Dobrogea.

De asemenea, grupul spaniol Iberdrola a primit licenta de la Transelectrica de a conecta 1.500 MW de energie eoliana la sistemul national de electricitate, putere pe care o va dezvolta in cadrul a 50 de parcuri eoliene, pana in 2017. Prima locatie, cu o capacitate de 80 MW, va fi construita incepand din acest an si va deveni operationala din 2011.

Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri vrea sa renunte la desfiintarea producatorului de electricitate Hidroelectrica si ii schimba denumirea in Hidroenergetica SA, pastrandu-si astfel datele de inregistrare la Registrul Comertului, dar si avizele si licentele. Consultantii juridici si financiari ai proiectului de restructurare a sistemului energetic national (SEN) au constatat existenta unei serii de impedimente si riscuri de natura juridica, strategica si economica, ce ar putea pune in primejdie finalizarea acestor restructurari in cazul in care ea s-ar realiza in varianta initiala propusa de guvern, varianta adoptata de executiv la sfarsitul lunii august 2009.

de Adrian Stoica

Una din modificarile avute in vedere de proiectul de act normativ este necesara pentru clarificarea faptului ca Electra se constituie prin operatiuni simultane de fuziune prin contopirea societatilor componente si de divizare prin desprinderea unei parti din patrimoniul Hidroelectrica SA. Investigatiile si analizele efectuate de consultantii juridici selectati au evidentiat ca varianta optima de restructurare este ca Hidroelectrica sa nu fie supusa unui proces de divizare totala in urma careia aceasta sa-si inceteze existenta. Astfel, „Compania Nationala Hidroenergetica SA se infiinteaza cu pastrarea Hidroelectrica SA ca entitate juridica cu patrimoniul ce ramane din Hidroelectrica dupa divizare, aceasta din urma schimbandu-si denumirea in Compania Nationala Hidroenergetica SA, concomitent cu absorbtia de catre aceasta a unor filiale ale Hidroelectrica SA si Termoelectrica”, potrivit noului proiect de Hotarare de Guvern elaborat de MECMA. In acest fel, compania isi va mentine existenta si va fi simplificat totodata, din punct de vedere juridic, procesul infiintarii Hidroenergetica, unul din cei doi mari giganti energetici rezultati in urma reorganizarii sectorului energetic din Romania. Potrivit Notei de Fundamentare a proiectului de act normativ, infiintarea Hidroenergetica, in varianta initiala publicata in Monitorul Oficial din 5 februarie, ar fi intarziata de reinnoirea si emiterea autorizatiilor, avizelor, aprobarilor si certificarilor necesare. „Este esential pentru procesul de reorganizare a producatorilor de energie electrica si termica ca noile companii nationale a caror infiintare este propusa de Hotararea Guvernului nr. 56/2010 sa aiba loc intr-o perioada cat mai scurta de timp si, in orice caz, pana la 30 iunie 2010. Infiintarea CN Electra si a CN Hidroenergetica, conform metodei de reorganizare avute in vedere de varianta initiala a Hotararii Guvernului nr. 56/2010, ar putea fi intarziata de formalitatile cerute pentru reinnoirea/emiterea de catre autoritatile, organismele si celelalte entitati competente (de exemplu ANRE, OPCOM, Transelectrica), a licentelor, autorizatiilor, avizelor, aprobarilor si certificarilor necesare pentru indeplinirea, in conditii de legalitate, a obiectului de activitate de catre companiile nationale sus-numite”, se mai arata in proiect.

Noua componenta a companiilor energetice nationale

De asemenea, autoritatile intentioneaza sa transforme in societate comerciala sucursala Termoserv Paroseni, „din motive strategice si de sincronizare” si preluarea acesteia de catre Hidroenergetica, concomitent cu preluarea Electrocentrale Paroseni. Prima companie nationala, Electra SA, va avea in structura Complexurile Energetice Turceni, Rovinari si Craiova, cu sucursalele lor, Nuclearelectrica, Societatea Nationala a Lignitului Oltenia (SNLO), S.H. Ramnicu Valcea, S.H. Sibiu, S.H. Targu Jiu, sucursale ale Hidroelectrica, care, prin operatiunea de divizare prin desprindere de patrimoniu, sunt preluate de catre Electra SA. Cea de-a doua companie nationala, Hidroenergetica SA, va cuprinde patrimoniul Hidroelectrica, asa cum va ramane acesta dupa desprinderea partii din acesta, corespunzator sucursalelor S.H. Ramnicu Valcea, S.H. Sibiu si S.H. Targu Jiu, Electrocentrale Deva si Electrocentrale Bucuresti (cu sucursalele lor), fiind filiale ale Termoelectrica, Hidroserv-urile Bistrita, Slatina, Portile de Fier, Curtea de Arges, Sebes, Hateg, Cluj, filiale ale Hidroelectrica, patrimoniul Companiei Nationale a Huilei (CNH) Petrosani, in tot sau in parte, precum si patrimoniul aferent sucursalelor Electrocentrale Paroseni si Termoserv Paroseni, sucursale ale Termoelectrica, care se va desprinde din Termoelectrica prin constituirea a doua noi societati comerciale, care vor fi preluate prin fuziune de catre Hidroenergetica ulterior infiintarii acesteia. In ceea ce priveste CNH Petrosani, cel mai mare datornic la bugetul de stat, ar putea avea activele gajate executate de catre AVAS, urmand ca ministerul sa rascumpere o parte dintre acestea in vederea integrarii in cele doua societati energetice Electra si Hidroenergetica, a declarat Ministrul Economiei. Hotararea de Guvern prin care sectorul energetic din Romania se reorganizeaza si se comaseaza in doua mari companii, Electra si Hidroenergetica, a fost publicata pe 5 februarie in Monitorul Oficial. Potrivit Hotararii de Guvern adoptata pe 29 ianuarie, in urma proceselor de divizare si fuziune prevazute in HG, cel mai mare producator de energie electrica din tara, Hidroelectrica SA, si-ar fi incetat existenta.

Consiliul Concurentei analizeaza impactul restructurarii asupra pietei

Consiliul Concurentei a demarat o investigatie privind infiintarea celor doi giganti energetici, Electra si Hidroenergetica, pentru a putea determina impactul pe care acestia il vor avea asupra pietei de profil. Electra si Hidroenergetica, companiile prin care guvernul intentioneaza sa restructureze sectorul de productie a energiei electrice, ar trebui sa devina functionale in a doua jumatate a acestui an, potrivit celor mai recente declaratii oficiale. „Vrem sa analizam compatibilitatea celor doua companii cu un mediu concurential normal, avand in vedere ca in urma restructurarii sectorului de producere a energiei electrice exista premisele crearii sau consolidarii unor pozitii dominante. De asemenea, functionarea noilor structuri poate duce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata comercializarii si furnizarii de energie electrica”, a declarat Bogdan Chiritoiu, Presedintele Consiliului Concurentei.